Cum învățăm copilul să-și controleze furia – recomandări pentru părinți
Furia este o emoție de bază pe care toți oamenii o trăiesc, inclusiv copiii. Când ne simțim amenințați, reacționăm fie prin luptă, fie prin fugă sau blocaj (îngheț), aceste trei reacții le întâlnim și în lumea animală. Furia este răspunsul de „luptă” a corpului.
Este firesc să ne simțim într-un fel sau altul în diferite situații – bucuroși sau triști, furioși sau speriați; emoțiile nu sunt niciodată bune sau rele. Ceea ce este necesar să înțelegem este că sub influența emoțiilor ne comportăm uneori adecvat, alteori neadecvat.
De exemplu, este firesc să fim furioși într-o situație în care am fost nedreptățiți, dar nu este firesc să folosim furia drept scuză, pentru că am lovit pe cineva sau am recurs la jigniri și umilințe. Furia nu înseamnă neapărat agresivitate – furia este doar o emoție, în timp ce agresivitatea este un comportament.
De ce sunt copiii furioși?
Copiii răspund cu furie pentru că se simt neajutorați în a înțelege complet situația și a o modifica. Astfel, ei pot deveni furioși când sunt nedreptățiți, izolați, respinși sau când se simt jenați, anxioși și neputincioși. Cu alte cuvinte furia este un răspuns la frustrare.
Ce înseamnă managementul furiei?
- Cunoașterea și înțelegerea situațiilor care provoacă apariția furiei;
- Recunoașterea semnelor din corp care „anunță” apariția furiei;
- Aplicarea tehnicilor de gestionare a furiei.
Ce poate face părintele pentru a-l ajuta pe copil să-și controleze furia?
- Oferă copilului un exemplu de comportament în situație de criză.
Când copilul are crize de furie încercați să rămâneți calm, nu reacționați prin jigniri, lovituri sau bătaie. Dacă veți răspunde cu furie la izbucnirile nervoase ale copilului, el învață că acest comportament este binevenit în relațiile cu cei din jur.
- Propune-i copilului tehnici de eliberare a tensiunii din corp.
Din momentul în care copilul devine tot mai furios, corpul său acumulează multă tensiune și are nevoie să se elibereze de ea. Decât să-i spuneți într-una copilului „liniștește-te”, mai bine îi propuneți să inspire adânc pe nas și apoi să expire lent, după care spuneți-i să relaxeze umerii și să ridice un pic bărbia. Aceste metode îl vor ajuta pe copil să scadă din puterea tensiunii din corp.
- Ajută-l să înțeleagă ce anume îl face furios. Unde este neputința?
După ce intensitatea din corp a mai scăzut, întrebați-l pe copil ce s-a întâmplat, ajutați-l să descrie situația și să identifice cauza furiei.
- Încurajați-l să verbalizeze felul în care se simte.
Încercați să identificați emoția copilului și să o traduceți sub formă de afirmație sau întrebare: „Înțeleg că ești furios pentru că …” sau „Îmi dau seama că ești supărat că nu ai …”.
- Acordați copilului sprijin și îndrumare pentru a găsi o soluție.
Copiii învață să își controleze emoțiile prin experiența proprie, prin observarea comportamentului adulților și prin interiorizarea ghidajului oferit de adulți.
Rețineți: „Furia este starea de moment a neputinței”